1-7 Decembrie 2007 a avut loc un spectacol de teatru japonez extraordinar.Numele spectacolului este
REFLECTIE ASUPRA UNUI MORT CAZUT PE STRADA (KORO SHIBONIN KO)Spectacolul este regizat de un foarte mare si talentat regizor cu renume international: Petru Vutcarau.
http://www.tei.md/index.php?m=news&n=23&lang=roPiesa este scrisa de Fujita Den, un dramaturg contemporan care si-a sarbatorit de curand cei 75 de ani. Autorul cat si regizorul sant mari oameni de cultura, geniali in ceea ce creaza. Este o intilnire de doua mari spirite de creatori iesiti din comun. Actorii apartin teatrului HACHIMARU (80). Traducerea piesei in Romana pentru Petru si traducerea simultana a directivelor regizorale am facut-o impreuna cu sotul meu.
http://gekidan1980.cool.ne.jp/Piesa se va juca in japoneza, insa este foarte usor de inteles de pe jocul din scena despre ce este vorba. Cei sensibili, sa isi aduca pentru orice eventualitate servetele. Se poate plange (chiar mult, depinde.)
Piesa montată, cu un acut subiect social, atinge o serie de probleme cu care se confruntă societatea japoneza, începând cu anii 60 şi până în prezent - migraţia ilegală a oamenilor săraci in căutare de locuri de munca, fiind nevoiţi să-şi ascundă identitatea; rata enorm de înaltă a sinuciderilor (Japonia ocupă primul loc în lume după numărul anual de sinucideri); problemele cu care se confruntă femeile sărace în societatea japoneză, foarte patriarhală; indiferenţa statului faţă de pătura socială care a reconstruit, în fond, economia Japoniei şi a transformat-o în una dintre cele mai avansate ţări ale lumii ... .
Toate evenimentele din piesă sunt bazate pe fapte reale.
Piesa pe scurt: Este vorba de un scriitor care a primit o instiintare ca tatal lui care disparuse de acasa cu 30 de ani in urma, si-a dat foc si s-a sinucis. Din ramasitele apartinand tatalui (un carnetel pe jumatate ars, un creion, un nasture, etc) el isi va imagina 3 posibilitati de scenarii ale vietii tatalui. Fiecare poveste, este ca si cum el ar scrie un roman, iar scriitorul se identifica cu unul din personaje care sufera trauma pierderii unui tata gasit dupa ani de zile de abandon conjugal. Piesa este o tragicomedie, se rade din plin, dar are si o intorsatura tragica de fiecare data, si poti rade plangand la un moment dat. Pe cat e de comica pe atat devine de trista pe alocuri.
In prima poveste, sant doua femei care lucreaza de noapte, undeva in Kansai. Vine propietarul camerei pe care o aveau ele in gazda sa le dea afara ca pamantul de sub cladire a fost cumparat de yakuza si aia vor darama cladirea in 4 zile. Ele nu asculta de propietar ce vrea sa le spuna si intra yakuza sa le ameninte aducandu-i aminte de trecutul lui Fumiko al carui baietel s-a inecat cand avea 5 ani. Yakuza o acuza pe ea, ca l-a abandonat in grija unui mos de care ea are acum grija ca de familia lui. O acuza de complicitate tacuta fiindca ei ii convenea sa scape de copil ca sa se recasatoreasca. Povestea continua...
In povestea a doua, o baba de la tara si fata ei care traia in oras primesc instiintare de la un medic ca tatal lor a fost gasit acum 6 luni mort pe strada si fusese donat pentru studenti ca sa faca autopsie si sa decida ce face cu corpul dupa autopsie fiindca nu i s-a stiut identitatea. Cel care l-a donat era un barbat langa care cazuse mort. In felul acesta universitatea scolii de medicina va avea grija si de incinerarea corpului pe gratis. E mare cearta comica intre baba si fica si universitate fiindca baba venise sa ceara despagubire financiara ca l-au taiat fara voia lor, asa cum o sfatuise avocatul familiei Hiromatsu. Povestea se continua si din circaraie devine subiect serios si trist, despre povestea oamenilor saraci lipiti pamantului care pleaca in oras (strainatate) sa munceasca sa isi ajute familia (subiect cunoscut si simtit de multi romani, cred eu). Fetita si mama povestesc cum tatal plecat nu le-a ajutat niciodata, lasandu-le sa moara de foame, iar mama a fost chiar prinsa furand pentru fetita ciorapi si chiloti si a fost condamnata 2.5 ani in inchisoarea din Tochigi. Intre timp fetita a stat singura, si a trait cum a putut, fierband orice ca sa manance, dar ca ea erau 12~13 alti copii la scoala... etc.
Povestea a treia se petrece la un spital de nebuni.
Spectacolul a avut loc la teatrul XCai din Ryogoku.
http://www.theaterx.jp/
Postări
